FILELE ALBE
N-am știut niciodată
cât de scurtă poate fi
o zi lungă,
în care trupul tău
stă întins la orizontală,
să i se caute
lipsuri, plusuri, frici, iubiri,
să vadă câte povești
au trecut prin trupul tău,
între tălpi și creștetul capului,
ca între Scylla și Caribda,
cum păianjeni mari
țes fire nevăzute
în care să se prindă,
ca într-o plasă de pescuit,
visele tale,
ca să fie apoi vândute la tarabă,
la preț bun,
celor care consumă
rația lor de vise
ca pe o friptură rumenă.
Nu știu ce căutau în copilăria mea,
nu mai lăsasem nimic acolo
pentru altădată.
Am luat cu mine totul,
am semănat pe drumuri vise,
care să răsară din loc în loc,
în alte vise,
ca un altoi.
Nu știu de ce pândeau să vadă
cum iese din inima mea
cât un cântec,
ținut ca într-o teacă,
și nici nu știu de ce
în respirația mea
căutau vietăți din alte lumi,
ca să confiște tot ce au adus cu ele.
Acum respir rar,
inima e un refugiat
care așteaptă și ea un pașaport,
pentru niciunde,
pentru nicicând.
Ajunge doar să lăsăm
lecția de anatomie,
să-și rupă filele,
până ce rămân doar cele albe, albe,
albe.
10 decembrie 2024
THE WHITE SHEETS
I never knew
how short a long day
can be,
when your body lies horizontally,
to be searched for lacks,
pluses, fears, loves,
to see how many stories
have passed through your body,
between your feet
and the top of your head,
like between Scylla and Charybdis,
like big spiders
weave invisible threads
in which to catch,
like in a fishing net,
your dreams,
so that they can then be sold
at the stall,
at a good price,
to those who consume
their ration of dreams
like a golden roast.
I don’t know what they were looking for
in my childhood,
I hadn’t left anything there
for another time.
I took everything with me,
I sowed dreams on the roads,
which would sprout from place to place,
in other dreams,
like a graft.
I don’t know why they were waiting
to see how my heart would come out
like a song,
kept in a sheath,
and I don’t know
why in my breath
they were looking for creatures
from other worlds,
to confiscate everything
they brought with them.
Now I breath slowly, the heart is a refugee
that is also waiting f
or a passport,
for nowhere,
for ever and never.
All we have to do is let
the anatomy lesson,
tear its pages,
until only the white, white,
white ones remain.
December 10, 2024
SUFLETUL MEU
Stau si-mi privesc sufletul,
Cum se zbate în salonul alb,
Ca un fluture în întuneric,
Căutând o lumină.
Suflete al meu, suflete al meu,
Pe cine cauți?
Aici luminile nu au flacără,
Nu-ți poți arde aripile,
Nu-ți pot încălzi
Sufletul…
Dar, nu-i așa, suflete al meu,
Poate că ai și tu un suflet al tău?
Și încă îl mai cauți!?
11 decembrie 2024
MY SOUL
I sit and watch my soul,
How it struggles in the white living room,
Like a butterfly in the dark,
Searching for a light.
My soul, my soul,
Who are you looking for?
Here the lights have no flame,
You cannot burn your wings,
They cannot warm your Soul…
But, isn’t that so, my soul,
Maybe you have a soul of your own too?
And you are still looking for it!?
December 11, 2024