Vai via, melancolie
Aș fi vrut să fi fost cu tine
pe plaja asta pustie
să ies din realitate
pe ușa din dos
să alerg în noapte
ca și când ar trebui să prind
ultimul tren spre fericire.
am fi construit castele de nisip
până la poarta sărutului
am fi purtat în vânt zmeiele copilăriei
până când râsul nostru
ar fi adunat la un loc
toți fluturii colorați
și toate poemele de dragoste
ale lui Ovidiu.
ars amandi,
ce frumoasă e dragostea
până la prima stație
a singurătății.
Vai via, melancholy
I wish we were together
on this deserted beach
and I exit reality
through the back door
and I ran at night
as if I had to catch
the last train to happiness.
we would have built sandcastles
up to the gate of the kiss*
we would have carried the kites of childhood in the wind
until our laugh
would have gathered at one place
all the coloured butterlies
and all Ovid’s
love poems.
ars amandi,
how beautiful love is
until the next station
of loneliness.
*A sculpture of the great sculptor Constantin Brâncuși in a park from Târgu Jiu, Romania.
Test grilă la poezie
Mă tot așezam în fel și chip
și chiar mă întrebam cum să fac
cum să stau mai bine ca să vină să mă viziteze ea
poezia
cum să țin mâna pe pix pe creionul cu mină
pe o foaie curată ori pe un rest de hârtie
poate că trebuie să dormi ca să scrii
te foiești în așternut pe toate părțile
ai crezut c-ai adormit dar de fapt visai cu ochii deschiși
că ai scris
vers după vers nu te mai puteai opri
degetele trimiteau durerea spre braț
brațul spre antebraț antebrațul spre umăr
și tot așa până când durerea te copleșea
în fine știai că visezi
tu nu scrii ca ceilalți
va trebui să găsești ceva ieșit din comun
mă rog ieșit din tine dar care să se susțină
să reziste valorilor concurente
tendințelor tentațiilor modelor și modelelor
și să depășească orice a fost până acum
nemaipomenit nemaiîntâlnit și nemaiauzit
amin.
Dar Poezia nu poate fi apelată acum. Ne pare rău.
Vă rugăm reveniți.
Multiple Choice Test in Poetry
I was taking a seat in all manner of ways
and I even asked myself how to do it
how to sit better so that she calls on me
the poetry
how should I hold my hand on the pen on the pencil
on a clean sheet of paper on a scrap of paper
maybe you should sleep so as to write
you toss and turn in the sheets
you thought you slept but you were actually daydreaming
that you had written
line after line and you couldn’t stop any longer
the fingers made the pain travel to the arm
the arm to the forarm the forearm to the shoulder
and so on until the pain was overwhelming you
finally you knew that you were dreaming
you aren’t writing as others do
you have to find something out-of-the-box
I mean that came out of you but that can hold out
can withstand competing values
tendencies temptations fashions models
and surpass anything that existed up to now
not ever said not ever seen not ever heard of
amen.
But Poetry cannot be called on now. We are sorry.
Please call back.